UN PIETREAN ÎN DICȚIONARUL PERSONALITĂȚI ORHEIENE…NEGRUȚĂ VASILE

Piatra Carte coperta 001

Biblioteca Publică Raională ”Alexandru Donici” Orhei

PERSONALITĂȚI ORHEIENE ÎN DOMENIUL CULTURII, ARTEI ȘI LITERATURII. Docționar bibliografic.Editura Pontos, Chișinău, 2008, pag.233

Piatra Carte Negruta 001

Publicat în Без рубрики | Lasă un comentariu

PIATRA, ORHEI DOCUMENT: 1944, 20 februarie (despre tăiatul pădurii Furceni)

                                               Hotărârea de convocare

                     a ședinței Sfatului Primăriei comunei Piatra, Orhei

Convocarea nr.392 din 19 februarie 1944 pentru a se întruni la 20.02.44, ora 15.00

ORDINEA DE ZI: Desemnarea locuitorilor pentru tăierea pădurii Furceni

Semnat: Șef de post, Notar, Secretar

 Sursa: Arhiva Națională a RM, F.2069. inv. 1, d.2671, pag.9

Nota noastră: membrii Sfatului comunei era chemați sub iscălitură (Ax.I.)

 

PROCESUL- VERBAL Nr.2 din 20.02.1944

al ședinței Sfatului communal Piatra, Orhei.

Desemnarea locuitorilor satului Piatra, Orhei pentru tăiatul pădurii Furceni. Au fost desemnate următoarele persoane:

  1. Știrbu Gheirghe Ion
  2. Știrbu Anani
  3. Știrbu Vasile
  4. Rotaru Ilie
  5. Cozma Procopciuc
  6. Ciobanu Sofrone
  7. Ungureanu Haralampie
  8. Strașnei Arsene
  9. Romaniuc Ignat
  10. Romaniuc Toma
  11. Rotaru Arcadie
  12. Strașnei Foca
  13. Petric Zaharia
  14. Perepujac Chirilă
  15. Pelin Tudose
  16. Pavlencu Vasile
  17. Prodan Gheorghe
  18. Onofraș T. Gheorghe
  19. Onofraș G. Gheorghe
  20. Prodan Gheorghe (2)
  21. Olaru Ipate
  22. Neburac Ion
  23. Macovei Vasile
  24. Irinuță Semion
  25. Gafian Iacob
  26. Gladun Iosif
  27. Gladun Vasile
  28. Gaida Gheorghe
  29. Guțu Marcu
  30. Baran Ion
  31. Buhaniuc Maxim
  32. Andrițchu O. Gavril
  33. Zaporojan I. Petru
  34. Zaporojan Șt.Vasile
  35. Zaporojan Simion
  36. Trebiș Gheorghe
  37. Șura I.Nicolae
  38. Șura Florea
  39. Ilașciuc Selvestru
  40. Garabagiu Eremia

Semnat: Șef de Post

Notar

Secretar

Sursa: Arhiva Națională a RM, F.2069, inv. 1, d. 2671, pag.18

Publicat în Без рубрики | Lasă un comentariu

RĂZBOIUL. ELIBERAREA JUDEȚULUI ORHEI (2)

Este necesar să menționăm, că în perioada cât au durat operațiile militare dintre unitățile româno- germane și cele de ocupație sovietice, majoritatea populației din satul Piatra, Joloboc a fost evacuată în altă zonă a Basarabiei, mai exact în județul Lăpușna, adică pentru un termen de aproape o lună jumătate. Acest lucru însă nu înseamnă că satul a fost lasat în voia soartei. Au rămas primarul, preotul, doi învățători și un grup de oameni mai active, care au solicitat să rămână.

tugui-1-001Partea bărbătească a satului  Piatra, dar și Joloboc a avut mai mult de suferit pe tot parcursul războiului, fiind încorporați când în armată de sovietici, când de armata română, inclusiv și tatăl meu, Vladimir Ion Țugui, născut în 1925 în satul Piatra, județul Orhei; Andrei Știrbu și alții. Când am început studierea mai amplă al acestui capitol, legat de război, am dat de informații uluitoare. Și anume, deși numărul populației satului Piatra, din părțile Orheiului era comparativ cu alte sate mai mic, dar mobilizați și căzuți cu moarte de erou erau sau egal sau mult mai mare.

eroi-cazuti-piatra-4

La Centrul Editorial al Ministerului Apărării a Republicii Moldova în anul 2004 a fost scos de sub tipar volumul 4 al ”Cărții Memoriei”(a nu confunda cu Cartea Memoriei editată de Muzeul Național de Istorie a Moldovei, în care se vorbește despre deportări- Ax.I) în care găsim la paginile 159-162 lista eroilor căzuți sau dispăruți  în război din satul Piatra, iar la pagina 138, bărbații morți pe front din Joloboc.Ca să nu ”inventez bicicleta”am decis aceste liste să pe public in faximil, pentru a lărgi credibilitatea lucrării, deoarece la întocmirea lor au lucrat specialiști istorici militari, din corpul ofițeresc al Ministerului Apărării, care au avut informații precise de la comisariatele raionale și cel republican, plus s-a lucrat serios și în Arhiva Națională a RM și Arhiva OSPRM (fosta arhivă a CC al PCM). Astfel nu avem motive de a pune la dubii veridicitatea informației.

LISTA EROILOR CĂZUȚI ÎN RĂZBOI DIN SATUL PIATRA ȘI JOLOBOC

eroi-cazuti-piatra-1

eroi-cazuti-piatra-2a

eroi-cazuti-piatra-3

eroi-caziti-piatra-4

eroi-cazuti-jeloboc

*                           *                           *

Armata sovietică era în retragere și nu a opus rezistență în orașul Orhei. S-au dat lupte din mișcare între avangarda armatei române și ariegarda trupelor sovietice. În noaptea de 15/ 16 iulie 1941, orașul Orhei a fost bombardat de aviația germană nu ca o misiune de bombardament anume, ci au fost aruncate câteva bombe la trecerea escadrilelor avioanelor spre răsărit. În aceeași noapte, la Orhei s-a petrecut un fenomen monstrous, care a depășit prin cruzime pe toți barbarii, ca hunii și tătarii din secolele anterioare…

Pe la ora 23 au apărut la poarta închisorii mai mulți militari sovietici îmbarcați într-un camion militar deschis.[1] Comandantul, un locotenent, a intrat singur înnăuntru și a vorbit câteva minute cu șeful pazei închisorii. Au fost deschise porțile metalice și camionul a intrat în curtea închisorii. Grupa de militari aveau canistre cu benzină. S-au urcat la etajele superioare și au vărsat benzină pe culuare urmând în jos acea vărsare de benzină, dar și în interiorul câtorva camera cu deținuți care dormeau. Au dat foc, s-au urcat în camion și au plecat în viteză. Închisoarea era ticsită cu oameni arestați, bărbați și femei.În câteva minute clădirea a fost prinsă în flăcări. Deținuții au început să țipe, unii au reușit să rupă gratiile de la fereastră și săreau îngroziți de la etaj, însă gardienii din pază îi împușcau pe loc. Până dimineața arsese tot ce era de ars. Rămâsese pereții înegriți de fum…În tot cartierul s-a răspândit un  miros de carne de o arsă. Locuitori din jurul închisorii erau îngroziți de cele petrecute  sub ochii lor.În zorii zilei de 16 iulie criminalii ”eliberatori” ai Basarabiei au părăsit orașul Orhei fugind spre răsărit.

La sosirea armatei române s-au luat măsuri de descarcerare a cadavrelor. Nu s-a găsit nici un supravețuitor. Garnizoana română a afișat învitații prin oraș, dar și în județul Orhei, prin împrejurimi, să vină cei care au avut rude închise la Orhei, să vină să le recunoască cadavrele. Au venit mii de oameni. Au fost recunoscute o parte din cadaver, care au fost luate de rude să le îngroape creștinește. Printre cei identificați a fost capul ars pe jumătate al fostului director al Federalei (probabil filialei-Ax.I.) Victor Ombun, născut în satul Păhărniceni, județul Orhei și al preotului Mina din Canencea ș.a. Cei neidentificați au fost înmormântați de armata română cu preoți militari. Orașul Orhei a fost eliberat de Divizia 3 din Armata 5 română.

Sigur că nu este deloc exclus, că în înfernul închisorii provocat de sovietici, să fi fost și bărbați și femei din Piatra, Joloboc și alte sate, dar acest lucru mai rămâne de cercetat și rămâne ca sarcină pentru cei care vor veni după mine cu investigațiile.(va urma)

Axenia IASIR

 

 

 

[1] Bunăcale P. și Calandea A. ”Osândiți la nemurire” Presa, Chișinău, 1999, pag.58

Publicat în Без рубрики | Lasă un comentariu

RĂZBOIUL. ELIBERAREA JUDEȚULUI ORHEI (1)

                                                   ELIBERAREA BASARABIEI  

vvvt56

Timp de peste 22 de ani, 1918-1940, URSS a promovat faţă de România o politică colonială şi expansionistă.În 1934 Maxim Litvinov, ministru sovietic de externe, i-a declarat lui Nicolae Titulescu următoarele: „…vom încerca să reluăm Basarabia prin toate mijloacele juridice şi militare care ne vor fi posibile”. În conformitate cu pactul Ribbentrop-Molotov, Germania şi URSS au distrus Polonia într-o lună.Germania a atacat Anglia şi Franţa, au fost ocupate Olanda şi Belgia, iar URSS a atacat Finlanda, apoi Stalin s-a răfuit cu Ţările Baltice. De fapt, la 28 iunie 1940 Stalin a pornit războiul împotriva României. Documentele de arhivă confirmă că la 28 iunie 1940, 36 de divizii (420.000 de ostaşi şi ofiţeri) ale URSS au atacat România, anexând Basarabia, Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţa. România n-a  putut să reziste invaziei sovietice. Din punct de vedere tactic, România a procedat corect. S-a salvat. În caz contrar, putea fi cucerită în întregime de către U.R.S.S. şi împărţită între U.R.S.S., Ungaria şi Bulgaria. Tragedia României constă în faptul, că Uniunea Sovietică nu s-a mărginit numai cu aceste anexări. În opinia istoricilor Victor Suvorov şi Alexandr Necrici, Stalin se pregătea să atace România şi să ocupe zonele petroliere din regiunea Ploieşti. În Basarabia, a fost pregătită armata a 9-a, care avea misiunea să atace la 6 iulie 1941 statul român. La 27 septembrie 1940 Ion Antonescu a menţionat la şedinţa guvernului că „punctul nevralgic pentru România rămâne cel rusesc”. În partea de est, Rusia contesta graniţa României, care între 1877 şi 1918 a fost canalul Chilia. Comandamentul rusesc încerca să strămute frontiera mai la sud, fapt care ar fi răpit aproape o şeptime din debitul de apă al canalului Chilia. Deplasând frontiera mai la sud cu 5 kilometri, conducerea U.R.S.S. încerca să închidă portul Sulina. La 26 septembrie 1940, unităţile militare sovietice au atacat o şalupă românească. Ion Antonescu menţiona că „Rusia încearcă două mari manevre: prima este pătrunderea în Comisia internaţională, adică în regimul internaţional al Dunării până la Bratislava, a doua, Rusia voia să lipsească statul român de posibilitatea navigării pe canalul Chilia. „Dacă ieşim din canalul Chilia – spunea Ion Antonescu – atunci ieşirea la Marea Neagră a ţării noastre este aproape compromisă”.

În perioada 3 iulie 1940- 22 iunie 1941, URSS a încercat să ocupe mai multe teritorii Româneşti, a declanşat 39 de operaţii teroriste, care s-au soldat cu morţi, răniţi, răpiri de persoane, capturarea vaselor militare şi civile ale României de la Dunăre. La 25-26 octombrie 1940, trupele sovietice au atacat 4 monitoare româneşti, au încercat să ocupe insulele Dalerul Mare şi Salangik. La 2 ianuarie 1941 nouă nave militare sovietice au atacat mişeleşte forţele armate române de pe canalele Starî-Stambul şi Bistriţa.

Între 3 iulie 1940- 22 iunie 1941 aviaţia sovietică a violat spaţiul aerian românesc de 265 de ori, pătrunzând banditeşte până în Valea Siretului şi Vatra Dornei din Carpaţi. U.R.S.S. avea pe teritoriul Basarabiei 420.000 de ostaşi şi ofiţeri, mai mult decât contingentul armatelor a 3-a şi a 4-a româneşti luate împreună. României i s-a impus o stare nedeclarată de război. După 28 iunie 1940 U.R.S.S. pregătea consistent noi operaţiuni militare. Prevenind o eventuală agresiune, România s-a pregătit, şi la 22 iunie 1941 a început lupta sfântă pentru eliberarea teritoriilor, care se aflau temporar sub ocupaţia sovietică.

Se ştie, că la 23 noiembrie 1940 Ion Antonescu a semnat la Berlin protocolul de aderare a României la pactul tripartit sau „pactul anticominternist”. N-a existat nici un document prin care România ar fi devenit aliat al Germaniei. Hitler şi Stalin erau deopotrivă primejdioşi pentru România. Participarea României în lupta pentru eliberarea Basarabiei şi Bucovinei de Nord n-a fost precedată de încheierea unei convenţii militare, care ar reglementa multiplele aspecte ale relaţiilor dintre România şi Germania. În concepţia lui Hitler, mai presus de tot era Germania. El nu admitea o adevărată coaliţie, în care toţi partenerii se întâlneau să realizeze o strategie unică.

Armata română n-a avut misiuni de luptă independentă de armata germană, dar îndeplinea anumite misiuni speciale. România nu avea statutul de aliat, ci era considerată ca „stat participant”. În luptele de eliberare a Basarabiei au participat armatele a 3-a şi a 4-a române şi armata a 11-a germană. Armata a 3-a română (comandant-general de corp de armată, Petre Dumitrescu) avea scopul de a înainta şi a elibera Bucovina şi Ţinutul Herţa, iar Armata a 4-a română (comandant General de corp de armată Nicolae Ciupercă) activa pe linia Iaşi-Ungheni şi până la Dunăre. Pe tot frontul româno-sovietic acţiona Armata a 11-a germană (comandant Eugen von Schobert). Ea lupta pe linia dintre Comarna şi Cârlibaba. În Basarabia şi Bucovina se aflau în faţa armatelor române, armatele a 19-a şi a 9-a sovietice şi armata specială sovietică de pe litoralul Mării Negre.

În Arhiva Naţională a Republicii Moldova se păstrează un număr considerabil de documente de arhivă, care oglindesc cu lux de amănunte evenimentele la tema  Basarabia în cel de-al II război mondial 1939-1944,inclusiv și județul Orhei.  Este vorba de documentele administraţiei româneşti, documente germane şi sovietice. Cu regret, trebuie de constatat, că valorificarea acestor documente de arhivă se află la o etapă destul de modestă de cercetare. Există fonduri arhivistice la tema nominalizată, care n-au fost cercetate sau numai studiate parţial.

                                   *         *        *

O parte a istoricilor apreciază că actul de la 22 iunie 1941 a fost răspunsul României la notele ultimative sovietice din iunie 1940, o stare de ostilitate persistând între cele două ţări încă de la pătrunderea trupelor sovietice în Basarabia, urmată de noi acte de agresiune la adresa statului român.[1] Ion Antonescu fusese informat de Hitler , încă din 12 iunie 1941, în cadrul unei întâlniri la Munchen, despre declanşarea operaţiunii Barbarossa, în timp ce Mussolini va afla acest lucru abia după declanşarea evenimentelor.

Data de 22 iunie 1941 a purtat şi va rămâne în istoria românilor legată de un nume: Mareşalul Ion Antonescu. Prăbuşirea, în condiţiile cunoscute, a României Mari în 1940 la propulsat pe Antonescu pe prima scenă politică şi militară a statului român.Printr-un ordin de zi, Ion Antonescu i-a îmbărbătat pe soldați cu un discurs patriotic memorabil și profund impresionant:

Ostași,

Vă ordon: Treceți Prutul!

Zdrobiți vrăjmașii din răsărit și miazănoapte. Dezrobiți din jugul roșu al bolșevismului pe frații noștri cotropiți. Reîmpliniți în trupul țării glia străbună a Basarabilor și codrii voevodali ai Bucovinei, ogoarele și plaiurile voastre.

Ostași,

Plecați azi pe drumul biruințelor lui Ștefan cel Mare ca să cuprindeți cu jertfa voastră ceea ce au supus strămoșii noștri cu lupta lor.

Înainte. Fiți mândri că veacurile ne-au lăsat aici strajă dreptății și zid de cetate creștină. Fiți vrednici de trecutul românesc.

Ostași,

Înainte. Să luptați pentru gloria Neamului. Să muriți pentru vatra părinților și a copiilor voștri. Să cinstiți prin vitejia voastră amintirea lui Mihai Vodă și a lui Ștefan cel Mare, a martirilor și eroilor căzuți pe pământul veșniciei noastre cu gândul țintă la Dumnezeu.

Să luptați pentru desrobirea fraților noștri, a Basarabiei și Bucovinei, pentru cinstea bisericilor, a vieții și a căminurilor batjocorite de păgâni cotropitori.

Să luptați pentru a ne răzbuna umilirea și nedreptatea. V-o cere Neamul, Regele și Generalul Vostru.

Ostași,

Izbânda va fi a noastră. La luptă.

Cu Dumnezeu înainte!

Comandant de căpetenie al

Armatei: Generalul Ion Antonescu

În acest timp, una dintre primele unităţi puse în stare de mobilizare a fost Divizia I Blindate, la data de 16 iunie 1941. Această unitate fusese mutată anterior de la Târgovişte în zona Focşani-Râmnicul Sărat, iar în conformitate cu ordinele de operaţiuni nr. 20232 şi nr. 20310 era pregătită să treacă Prutul pe la Ştefăneşti.

După realizarea unor capete de pod pe malul estic al Prutului, Divizia a pornit în urmărirea trupelor sovietice până în zona Moghilevului la est de Nistru. Pe data de 4 iulie este atinsă localitatea Brătuşeni, cu toate greutăţile legate de timpul nefavorabil şi terenul mlăştinos din acea zonă. În aceeaşi seară are loc şi prima ciocnire între tanchiştii români şi trupele sovietice. Batalionul I Care de luptă va declanşa o nouă acţiune împreună cu Regimentul 203 Infanterie german împotriva ruşilor care sub această presiune vor fi obligaţi să se retragă. În această încleştare vor cădea şi primii eroi români, sublocotenentul Gheorghe Suşală şi fruntaşul Vasile Baicu.

În ziua următoare blindatele româneşti continuă înaintarea ocupând localitatea Chetroşica Veche. Pe 5 iulie luptele continuă, în timpul acestora fiind rănit şi locotenentul Cristian Cristescu. În aceeaşi zi Compania 6 Care de Luptă sub comanda căpitanului Florea Pârvescu va reuşi să anihileze o companie de infanterie rusească în zona Parcova, ocupând, ulterior, cota 229, poziţie strategică de unde tutea fi controlată întreaga zonă. Cu toate că au existat unele probleme în cadrul Diviziei Blindate, legate în special de coordonarea dintre subunităţi şi dotarea cu aparatură radio, începutul operaţiunilor a fost un succes total, lucru ce a îmbunătăţit substanţial moralul trupei. Alte deficienţe vor fi constatate şi de către colonelul Emilian Popescu, care menţiona într-o dare de seamă către eşalonul superior că din cele 103 piese din dotare numai 36 se aflau în stare de funcţionare, restul suferise avarii în timpul atacului, rămăseseră împrăştiate pe traseu pentru reparaţii sau erau distruse, iar 18 dintre acestea se aflau la Ploieşti pentru reparaţii capitale.

Aflată acum în zona Moşna-Climăuţi-Corbul, din centrul Basarabiei, Divizia I Blindate va intra în subordinea Corpului 30 Armată german, acţionând iniţial, în zona Bălţi, iar apoi, după jumătatea lunii iulie, în masivul Corneşti. Strategic, masivul Corneşti era deosebit de important, deoarece adăpostea oraşul Chişinău. În acest sens generalii Antonescu şi von Schobert concep un amplu plan de încercuire a oraşului prin nord şi sud, lovitura principală urmând a fi dată de le malurile Bâcului. Atacul porneşte în dimineaţa zilei de 13 iulie, trupele germano-române înaintând în forţă, destul de rapid. Pentru această operaţiune Divizia Blindată va fi împărţită în 4 grupări operative, astfel:

  • Gruparea Nistor;
  • Gruparea Petrea;
  • Gruparea Emilian;
  • Gruparea de cercetare şi siguranţă.

O puternică lovitură a fost dată trupelor ruseşti pe 15 iulie, dată la care forţele germano-române reuşesc să elibereze Orheiul, inclusiv satele din preajmă, din care fac parte și satele Piatra, Joloboc și altele. Este prima victorie cu adevărat importantă.

Impulsionată de succesul repurtat, Divizia Blindată se va îndrepta spre Chişinău, încercând cu această ocazie să intercepteze şi comunicaţiile cu Tighina. Astfel, situaţia generală la jumătatea lunii iulie se prezintă în felul următor:

  • o bună parte a trupelor ruseşti au părăsit Orheiul, încercând să treacă Nistrul prin punctele Vadul-lui-Vodă, Pugăceni şi Criuleni;
  • cealaltă parte încerca să ţină piept Diviziei 35 Infanteriei române şi Diviziei 72 Infanterie germane pe valea Bâcului;
  • după nimicirea inamicului în sectorul Hânceşti, Corpul 3 Armată român continua înaintarea pe două direcţii, Tighina şi Chişinău.

După un marş de 150 km prin zone dificil de parcurs, Divizia se va opri în sectorul Cobâlca.

(Va urma)

Axenia IASIR

[1] România în anii celui de-al doilea război mondial, vol. I,Editura Militară, Bucureşti 1989, p. 336

Publicat în Без рубрики | Lasă un comentariu

SINCERE CONDOLEANȚE…

condoleante1DIN PARTEA PRIETENILOR ȘI COLEGILOR DE SERVICI, SINCERE CONDOLEANȚE DOAMNEI AXENIA IASIR, NĂSCUTĂ ȚUGUI ÎN LEGĂTURĂ CU MOARTEA PREMATURĂ A FRATELUI SĂU, GRIGORE.

mesaje-condoleante-01

 

Publicat în Без рубрики | Lasă un comentariu

LA MULȚI ANI ȘI TOȚI FERICIȚI!

la_multi_ani_2017_urari_de_anul_nou_12716600_65403500

an-nou-fericit

FELICITĂRI !

Cu respect, Axenia Iasir

Publicat în Без рубрики | Lasă un comentariu

PERSONALITĂȚI MARCANTE ALE SATULUI PIATRA, ORHEI – SERGHEI LAZO

 

La  19 martie 2016 (1896) s-au împlinit 120 ani de la naşterea conaţionalului nostru Serghei Lazo, care a fost unul dintre eroii Războiului Civil din Rusia secolului trecut şi o arhiva-axenia-iasirfigură aproape mitologică a ideologiei sovietice. Cu toate acestea, în perioada de renaştere naţională de la începutul anilor ’80 – ’90, când ideologia comunistă a încetat a mai fi una oficială, când s-a renunţat, în mare parte, la simbolurile epocii sovietice de tristă faimă, figura lui Serghei Lazo nu a fost condamnată de societatea moldovenească contemporană.

Acest lucru se întâmpla, fiindcă în rândul istoricilor, a cercetătorilor din Republica Moldova, dar şi din Federaţia Rusă, a existat şi mai există părerea că Serghei Lazo nu a fost un adept convins al bolşevismului, chiar dacă în anumite situaţii de conjunctură a luptat alături cu aceştia împotriva dominaţiei japoneze în Extremul Orient. Aceşti istorici susţin că ideologii sovietici „l-au confiscat” pe Serghei Lazo, deşi acesta nu le aparţinea întru totul. Astăzi este greu de spus cine a fost cu adevărat Serghei Lazo, nobilul român basarabean din satul Piatra, fostul judeţ Orhei, antrenat în vâltoarea Războiului Civil din Rusia, unde şi-a găsit şi tragicul sfârşit, fiind ars de viu în cuptorul unui tren cu aburi. Oricum, această personalitate istorică merită tot respectul.

Mama lui Serghei, Elena Cruşevan (1870-1933), a studiat iniţial la Institutul de Fete de nobili din Odesa, după care a continuat cu succes studiile la Facultatea de Agronomie a Universităţii din Sorbona, Franța. La întoarcere acasă a întreţinut o livadă-vie pe lângă conacul pe care îl aveau la Iezăreni (actualmente în raionul Sângerei). Împreună cu soţul ei, Gheorghe Lazo (1865-1905), a avut trei copii: Boris (n. 1895), Serghei (1896-1920) şi Stepan (1902-1919). Elena era o fire combativă, în 1897 apărându-şi dreptul la o succesiune în Polonia, în faţa Senatului rusesc şi obţinând câştig de cauză.

dscn2392Serghei s-a născut  în satul Piatra, judeţul Orhei. În anul 1912 s-a înscris la Facultatea de Mecanică a Institutului Tehnologic din Petersburg, apoi în 1914 a devenit student al secţiei de matematică a Universităţii din Moscova.

În anul revoluţionar 1917 a ajuns tocmai în Krasnoiarsk, unde a avut de luptat atât cu albgardiştii, cât şi cu detaşamentele cehoslovace. O perioadă mai puţin accentuată e cea de până la anul 1920. În ianuarie 1920, în fruntea a câteva sute de partizani, din care făceau parte elemente eterogene (nu doar bolşevici, ci şi anarhişti, luptători din rezistenţa antijaponeză) a participat la cucerirea oraşului Vladivostok.

Ca urmare a unui incident pe care l-a avut atacând o garnizoană japoneză, la începutul lunii aprilie 1920 a fost luat prizonier de japonezi. Fie aceştia, fie albgardiştii cărora le-a fost predat, l-au ars împreună cu alţi doi camarazi.

Ce e straniu în povestea morţii lui Serghei Lazo, e faptul că, a fost făcut prizonier la Vladivostok, iar pentru a-l omorî, japonezii sau cazacii, cărora le-ar fi fost predat, l-au transportat cu câteva sute de kilometri mai la nord, prin zone în care era puternică mişcarea de partizani.

În perioada postbelică, orăşelul Sângerei din Republica Moldova a purtat denumirea Lazovsk. Spre deosebire de alte denumiri de străzi care comemorau figuri mitologizate ale ideologiei sovietice, cea denumită în cinstea lui Serghei Lazo în Chişinău, a continuat să poarte acelaşi nume şi după anul 1991.Istoricul Ion Varta, menționa într-un articol, că Lazo este singurul care a avut o conştiinţă naţională românească formată.

monumentul_lui_serghei_lazo_din_chisinauSerghei Lazo era student la Sankt-Petersburg, când a fost mobilizat şi, în scurt timp, a devenit comandantul suprem al trupelor sovietice din Extremul Orient. Dintre toate figurile legendare comuniste ale războiului civil (fratricid), de origine română, este singurul care a avut o conştiinţă naţională românească formată . O explicaţie ar fi educaţia aleasă în familie, de viţă nobilă, spre deosebire de cea pe care au avut-o Frunze, Iachir, Kotovski, proveniţi din alte categorii sociale şi care n-au avut parte de studii universitare. În cazul acestora din urmă, ei au plătit tribut educaţiei precare şi instrucţiunii modeste. Toate acestea au contribuit ca Lazo să-i depășească sub aspect intelectual.

Există corespondenţa lui cu Olga Cruşevan, care denotă conştiinţa naţională românească. Aceste scrisori și astăzi se păstrează la Muzeul Naţional de Arheologie şi Istorie a Moldovei din Chişinău.

În ciuda faptului că a fost şi el, ca şi ceilalţi români basarabeni înregimentaţi în Armata Roşie, o victimă a ideologiei totalitare comuniste, totuşi el se deosebeşte de ceilalţi şi prin faptul că în cariera lui de comandant de oşti nu s-a manifestat prin cruzime şi violenţă în raport cu subalternii şi prizonierii, cum îşi permitea, de exemplu, Frunze. Cazul cel mai elocvent îl constituie răfuiala cruntă cu prizonierii albgardişti în urma unei operaţiuni reuşite a lui Frunze, în calitate de comandant al frontului de est, când a dispus înecarea prizonierilor albgardişti în râul Ural. Serghei Lazo a luptat în Extremul Orient, fiind izolat de problemele din spaţiul european al fostului Imperiu Rus, având de înfruntat un altfel de inamic – extern, armatele japoneze.

Este interesantă și poziția marelui cărturar și enciclopedist Iurie Colesnic, care susține, că bolşevicii l-au lichidat de Serghei Lazo. Domnia sa, mai susține, că despre eroii războiului civil noi ne-am format o opinie greşită, noi i-am scos din epoca lor, i-am adus în zilele noastre şi vrem ca ei să aibă aceleaşi opinii, aceleaşi idealuri pe care le avem noi. Îl criticăm pe Grigore Kotovski pentru că n-a acceptat Unirea Basarabiei, dar nu apreciem un alt gest de-al lui Kotovski, formarea Republicii Autonome până la Bug, când, din 1931 până în 1937, moldovenii de dincolo de Nistru au scris cu alfabet latin şi au citit şi vorbit o limbă literară românească.

”Serghei Lazo a fost un basarabean educat pe principii democratice şi umaniste. Nobil de viţă veche, descendent pe linia tatei din familia Lazo, pe linia mamei din familia Cruşevan, el evident că era un antimonarhist şi nu putea accepta inegalitatea socială. Citiţi însemnările lui zilnice şi o să vă convingeţi că a avut viziuni democratice fundamentale. Crearea Republicii Extremului Orient era un pericol pentru bolşevicii din Moscova, de aceea consider că moartea lui Serghei Lazo este legată direct de încercarea de-a forma o unitate statală independentă. Legenda cu japonezii şi locomotiva, istoric reprezintă doar un decor – lichidarea lui a fost dictată de Moscova. Şi dacă n-ar fi murit atunci, avea să fie lichidat în 1937, cum au fost omorâţi toţi eroii războiului civil, fiindcă Stalin şi regimul comunist nu mai avea nevoie de ei.”- a mai spus cercetătorul Iurie Colesnic.

În încheiere, este cazul să menționăm, că datorită contribuției rudelor apropiate ale lui Serghei Lazo, satul Piatra a avut posibilitatea de a se dezvolta atât social- economic, cât și cultural.

AXENIA IASIR

Publicat în Без рубрики | Lasă un comentariu