Artistul plastic Gheorghe Știrbu din Piatra, Orhei cu expoziție specială în România (august 2016)

FOTO: ”Ei se destăinuie”. Două expoziţii inedite de artă plastică, la Muzeul Naţional al Unirii din Alba Iulia

expozitii muzeu alba iulia06Muzeul Naţional al Unirii din Alba Iulia găzduieşte două expoziţii inedite de artă plastică, desfăşurate în cadrul celei de-a XXI-a ediţii a Taberei Internaţionale de Artă Plastică „Inter-Art” Aiud, 2016. Evenimentul propune publicului din Alba Iulia contactul cu lucrările a doi valoroşi artişti contemporani: Tommy Barr din Marea Britanie şi Gheorghe Ştirbu din Moldova de dincolo de Prut.

Expoziţia nord irlandezului Tommy Barr, desfăşurată sub genericul „Cercul etern şi pădurea adâncă”, îşi propune să „povestească” grafic experienţele artistice şi trăirile interioare ale unui important artist contemporan, să clădească în imagini şi simboluri reflecţii ale lumii contemporane din perspective personale. Curator al Muzeului Naţional al Irlandei, artistul propune lumi interioare personalizate prin imaginea unui copac, dar şi prin identificarea  cercului cu elemente de prezentare în timp a obiectelor istorice. Expoziţia sa se transformă într-un atelier de iniţiere în vizualizarea unei lumi contemporane încărcată de dramatism şi care îşi spune propria poveste prin elemente simbolice propuse.

O altă expoziţie incitantă şi inedită propune artistul plastic Gheorghe Ştirbu, absolvent al şcolii de pictură din Chişinău, într-un concept inedit, personalizat sub titlul „Vorbeşte cu ei”.  Ce reprezintă acest concept original ne spune chiar autorul:

Adunaţi întâi în cuvinte, Ei sunt minunaţi…

Vin din timpuri diferite, tărâmuri si culori. Vor rămâne între liniile ce le-am schiţat pentru sprijin în aşteptarea desenului dintotdeauna născocit – atât de drag mie. Privirea lor religioasă o pictez cu grijă, să reţin în ea lumina. Atunci Ei se destăinuie. Pace mie. Mâinile lor presară peste peisaj umbra în tact, iar peste lumină aştern căldura. Palmele lor, acum, libere şi deschise, îmi vor aminti mai târziu de cartea Pildelor. Vorbindu-le, Ei reînvie, au nume de botez, şuşotesc în pictura mea…

Vorbeşte-le şi tu, Ei au adus culoarea pictată şi in ea vei găsi Libertatea… „

Lucrările lui Gheorghe Ştirbu au dimensiunea unei epopei interioare, elementul de pornire fiind „personajul interior”. Această construcţie a „personajului interior”, realizată cu talent şi devotament artistic, individualizează creaţia autorului de peste Prut. Întregită, această construcţie artistică cu un concept intelectual clar şi bine definit ne dă dovada unui talent deosebit, original şi bine ancorat în arta contemporană. Valoros şi prin dimensiunea sa umană Gheorghe Ştirbu clădeşte cu muncă şi talent un univers personalizat în care elementele care îl apropie de marii pictori români sunt diferenţiate de originalitatea demersului său artistic.

Cele două incitante expoziţii au fost prezentate şi vernisate la Muzeul Naţional al Unirii din Alba Iulia, de către Constantin Inel, director adjunct al prestigioasei instituţii şi Ioan Hădărig, director artistic al Fundaţiei „Inter-Art” Aiud.

foto: Centrul Cultural Liviu Rebreanu Aiud

SURSA: https://ziarulunirea.ro/foto-ei-se-destainuie-doua-expozitii-inedite-de-arta-plastica-la-muzeul-national-al-unirii-din-alba-iulia-385066/

 

Anunțuri
Publicat în Без рубрики | Lasă un comentariu

Dicționarul enciclopedic”Bisericile Basarabiei” vol IV(în curs de apariție) despre Biserica din satul Piatra, Orhei

cerga-11Cunoscutul istoric Alexandru CERGA din Chișinău, autorul Dicționarului Enciclopedic ”Bisericile Basarabiei”- o ediție în mai multe volume (primele două volume deja apărute la Chișinău, a avut amabilitatea și bunăvoința la solicitarea noastră, de a ne pune la dispoziție materialul domniei sale despre Biserica din satul Piatra, pregătit pentru volumul IV în curs de apariție pentru 2018. Publicăm mai jos acest material al istoricului Alexandru CERGA și mulțumindu-i pentru acest gest onorabil, îi exprimăm recunoștința noastră. Axenia IASIR

s. Piatra, raionul Orhei
Biserica „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil”

Satul Piatra este așezat pe malul stâng al Răutului, între localităţile Păhărniceni și Jeloboc, la 9 km est de centrul raional Orhei și 59 km nord de orașul Chișinău. Populaţia – 1379 locuitori (2004). A fost menționat documentar pentru prima dată la 20 decembrie 1437 . În perioada sovietică, din 1949 până în 1990, localitatea s-a numit Lazo.
În anul 1774 în în satul Piatra a fost construită biserica de lemn cu hramul „Sf. Mai Marilor Voievozi Mihail și Gavriil”, cu sârguința proprietarului Ioan Lazo . Pe parcursul anilor această biserica a fost refăcută de mai multe ori, iar în 1885 a fost reconstruită din piatră de către parohieni . În 1909 biserica a fost reparată capital cu suportul în exclusivitate a enoriaşilor, cheltuind 1050 de ruble, o sumă mare pe atunci, mai ales că satul era mic. O altă reparaţie capitală fost efectuată cu străduința parohului și cu mijloacele parohienilor în anii 1930-1934, când pereții s-au tencuit din nou atât în exterior, cât și în exterior, iar acoperișul a fost schimbat cu tablă zincată. După finisată lucrărilor de reparație, biserica a fost sfințită la 16 septembrie 1934. În 1938 s-a terminat și construcția gardului din jurul bisericii . Inițial, avea o formă alungită, iar după construcția anexelor din pățile laterale ale altarului, capătă formă de cruce. În partea dinspre asfințit se află clopotnița din două nivele, primul nivel servind și ca pridvor pe unde se face intrarea în biserică. Acoperișul clopotniței este piramidal, iar deasupra se înalță o turlă decorativă cu cupola în formă de bulb. O altă turlă decorativă se află deasupra altarului. Interiorul este luminat de două ferestre dreptunghiulare de pe ambele părți ale naosului. Încă două ferestre de aceeași formă se află pe absida semicirculară a altarului.
În perioada regimului ateist biserica a fost închisă la începutul anilor ’60. Îşi reia activitatea în 1989.

Preoți

La recensământul populației Moldovei din anul 1774, în satul Piatra, ținutul Orhei-Lăpușna (ocolul Răutului), a fost menționat preotul Constandin .
1801-1838 – Grigore Ioan Mihul, născut în anul 1854, fiu de preot, fără studii seminariale. La 10 mai 1874 a fost hirotonit diacon pentru biserica „Sf. Voievozi” din satul Piatra, ţinutul Orheiului, iar la 5 noiembrie 1801 – în treapta de preot. De la 30 noiembrie 1808 până la 4 mai 1928 a îndeplinit funcţia de blogocin pentru 22 biserici din judeţul Orhei .
1838-1852 – Gheorghe Nichita Muranevici, născut în anul 1798, fiu de preot. La 12 iulie 1824 a fost numit dascăl pentru biserica „Adormirea Maicii Domnului” din satul Sârcova, judeţul Orhei, iar la 8 noiembrie 1838 a fost hirotonit preot pwntru biserica din satul Piatra, acelaşi judeţ .
1843-1852 – Feodor Ioan Buracovschi, născut în anul 1807, fiu de preot, fără studii seminariale. La 19 septembrie 1827 a fost numit în funcţie de pălămar la biserica din Piatra, iar la 28 martie 1843 a fost hirotonit preot . A decedat la 20 iunie 1852 .
1852-1868 – Dumitru Ilarion Romanescul, născut în anul 1822, fiu de dascăl, fără studii seminariale. A fost hirotonit preot pentru biserica din satul Piatra, judeţul Orhei, la 19 decembrie 1852, de ÎPS Irinarh, Arhiepiscop al Chișinăului și Hotinului . La 5 iunie 1868 are loc schimbul de preoți dintre Dumitru Romanescu de la Piatra și Ioan Mihul de la parohia Hulboaca, județul Orhei .
1868-1899 – Ioan Mihul. S-a născut în anul 1840 în familia diaconului Vasile Mihul din satul Piatra, județul Orhei, absolvent al Seminarului Teologic din Chișinău (1867) . A fost hirotonit preot pentru parohia Hulboaca, județul Orhei, la 22 octombrie 1867, de ÎPS Antonie, Arhiepiscop al Chișinăului și Hotinului. La 5 iunie 1868 s-a transferat la biserica din satul de baștină . La 24 noiembrie 1899 preotul de la Piatra, Ioan Mihul şi preotul de la parohia Jevreni, judeţul Orhei, Serafim Serbov au fost transferaţi unul în locul altuia .
1899-1932 – Serafim Vasile Serbov. S-a născut la 8 septembrie 1868 în satul Slobozia Doamnei, județul Orhei, fiu de preot, absolvent al Seminarului Teologic din Chișinău (1893). În ziua de 30 iulie 1895 a fost hirotonit preot pentru biserica din Jevreni, județul Orhei, de ÎPS Neofit, Arhiepiscop al Chișinăului și Hotinului. În același an, 1895, s-a căsătorit cu fiica preotului din Piatra, Ioan Mihul. La 12 noiembrie 1899 s-a transferat la biserica din Piatra .
1932-1944 – Vladimir Ioan Capmare, născut la 15 iulie 1903, absolvent al Seminarului Teologic din Chișinău (1926). La 8 noiembrie 1928 a fost hirotonit preot pentru parohia Butuceni, județul Orhei, iar în iunie 1932 a fost transferat la parohia Piatra, același județ. În iunie 1932 preoţii Serafim Serbov de la Piatra şi Vladimir Capmare de la parohia Butuceni, au fost transferaţi unul în locul altuia .
1946-1947 – G. Petcov (Petcu) .
Din 1947 slujește Teodor Efim Rotari. S-a născut în anul 1916 în satul Furceni, județul Orhei. 1934-1937 – elev la Școala de cântăreți; 1938-1944 – dascăl la biserica din satul de baștină Furceni; 1944, martie-1944, mai – refugiat în România; 1944-1945 – învățător la Furceni. În decembrie 1947 a fost numit preot în satul Piatra, raionul Orhei . Transferat în satul Răspopeni la 4 iunie 1952 .
În prezent serviciile divine sunt oficiate de parohul bisericii, Iov Senchetru.

din volumul Alexandru CERGA ”Bisericile Basarabiei” vol.IV, Chișinău, 2018

NOTĂ: Din acest text, au fost omise fotografiile și sursele din subsol, dar acestea neapărat vor fi utilizate în volumul Axenia IASIR ”Apa trece, Pietrele rămân!”

Publicat în Без рубрики | Lasă un comentariu

RĂUTUL: RÂUL COPILĂRIEI MELE

 RĂUTUL: RÂUL COPILĂRIEI MELE

AxeniaRăut – râu, afluent al Nistrului, curge printr-o vale frumoasă prin mijlocul Basarabiei. Pe Răut s-a dat bătălia între oastea lui Aron-Vodă şi rebelii în 1592. Pe vremuri bogat în peşte, dar în prezent adus de omul contemporan într-o stare deplorabilă. Malurile râului în trecut erau împânzite cu trestie de stuf, care era folosită de locuitorii satelor Joloboc și Piatra în calitate de combustibil şi ca material de construcţie, în deosebi la acoperitul caselor…

Râul Răut (286 km), afluent pe dreapta Nistrului. Nidronimul coboară la un termen (variativ) est-indo- european târziu răut cu înțelesul de ”rău”. Numele Răut este moștenit de românofoni din substratul daco-getic fără vre-o filieră slavă revet în tratarea provenienței Răutului ține de domeniul fanteziei, chiar dacă ar fi cazul să presupunem și să admitem că daco-geții ar fi însușit termenul răut ”rău” din graiurile sarmaților, pătrunși efectiv în Moldova după înfrângerea dacilor de cître romani în anii 105-106 (Anuarul Muzeului Național de Istorie a Moldovei ”Tiragetia”, Anuar IX, Chișinău, 2000, autor Ion Dron, pag.132)

M-am născut pe malul râului Răut, în satul Piatra,Orhei. Cu siguranță mărturisesc, că am avut o copilărie fericită, inclusiv anii de școală. O mare bucurie a copiilor, în deosebi vara era Răutul, în care ne scăldam, inotam, ne jucam în tot felul de jocuri, pe care tot noi le născoceam. Din scoicile adunate din râu sau de pe malul râului, făceam tot felul de jucării sau chiar cum le spuneam noi ”bijuterii”. Părinții ne țineau din scurt, fiindcă la țară lucrul nu se mai termină și respectiv, noi ajutam cum și cu ce puteam: la pus și scos cartofii din pământ, la adus buruian pentru păsări și animale, la făcut curățenie în ogradă, la cules mere, poamă, la cules și înșitat tutun, la strâns nuci etc. Cuvântul părintelui era lege, deși uneori ne luam cu joacă și ”mai călcam pe bec”.

Magla Piatra Orhei

Bucuria scăldatului și a jocului în Răut o aveam cu permisiunea părinților, sau fiind mai mici, împreună cu ei. Acest lucru se întâmpla de obicei duminica, după ce mergeam cu tata și mama la biserică, apoi mâncam și ieșeam pe malul Răutului. Gospodarii din partea locului, din cele mai vechi timpuri până la perioada sovietică, ziua de duminică o considerau zi sfântă, de odihnă. În această zi era mare păcat să lucrezi. Până şi hrana în familie pentru duminică era pregătită de sâmbătă seara. De obicei, acestea erau sarmale date în cuptor sau nişte plăcinţele cu brânză, bostan, cartofi ş.a. În haine de sărbătoare, membrii familiei se duceau la biserică. Acolo, cu cuminţenie, era ascultată slujba, unde, de la mic pînă la mare, erau supuşi unei curăţenii sufleteşti, să nu fure, să nu omoare, să nu batjocorească părinţii şi altele. Şi numai la întoarcere de la biserică toţi se aşezau la masă să mănânce.

DSCN2240

În zilele de sărbători religioase  eram mai liberi  și aveam acces la plăcerea scăldatului…Era foarte frumos, râul era mai mare, cu mai multă apă. Malurile erau pline cu iarba verde și curată.

În anii cu depuneri atmosferice Răutul se revarsă, acoperind şesul, semănăturile şi livezile. Apa ajunge până la periferia  satului. Dealurile înalte, bogate în piatră de calcar, nisip, lut, dădeau sătenilor posibilitatea să-şi construiască case trainice din materialele locale. Vara satul abia se zărea din verdeaţa livezilor şi a viilor, care au fost întotdeauna mândria pietrenilor.

DSCN2238

Piatra e un sat de buni creştini, care chiar în cele mai grele timpuri au împărţit cu aproapele lor şi pâinea, şi vinul.  Biserica a jucat un rol important în susţinerea şi dezvoltarea spiritualităţii omului simplu din popor.

DSCN2239
Câteva cuvinte despre ecologia şi cultura populară. Răutul fiind bogat în apă, oamenii din partea locului foloseau apa, acest izvor al vieţii, nu numai pentru alimentaţie şi irigaţie, dar şi pentru spălatul rufelor, (iar mai târziu a fost construită pe răut și o stație electrică). Cum se făcea aceasta practic. La o distanţă de cel puţin 25 – 30 metri de Răut,  era aşezat un uluc mare (în majoritatea cazurilor – cioplit din piatră) unde era adusă apă din rîu cu căldarea. Ca să nu se verse jos, prin partea laterală a ulucului, unde avea o gaură, ea era astupată cu un cep de iarbă, ruptă chiar de pe loc. Asemenea uluce erau şi lîngă multe fântâni. Femeile spălau rufe, prosoape, ghileau pânză. Apa murdară era dată drumul din uluc şi, pînă a ajunge în rîu, ea trecea prin pământ, care îndeplinea funcţia de filtru. Trebuie de menţionat, că această metodă se deosebeşte radical de cea a femeilor din alte țări, cum ar fi Rusia, Ucraina sau altele, care spălau direct în râu. Şi în general, apa era preţuită la valoarea ei reală. Era un mare păcat să arunci gunoiul pe malul râului sau în apă. Pentru a apăra de praf şi gunoaie, fântânile, erau acoperite cu un capac. Dacă, totuşi, cineva neglija aceste legi nescrise, societatea îi crea asemenea condiţii că vinovaţii erau nevoiţi  dese ori să părăsească satul.
Şi ca să rămânem pe aceeaşi notă, menţionăm, că a fost o perioadă, când majoritatea femeilor se ocupau cu creşterea viermilor de mătasă şi cunoşteau tehnologia producţiei fibrelor de mătasă naturală. Cum se făcea acest lucru? Gogoaşele erau date în cuptor la o temperatură scăzută, unde era omorît fluturele dinăuntru. După aceea erau puse la fiert în apă. Peste un interval de timp din ele începea să se desprindă firul de mătasă. Gospodina lua un băţ şi amesteca gogoaşele. Pe el se agăţau firele de mătasă. În cele din urmă, firele se puneau în război şi se ţineau diferite stofe. Desigur acesta era un proces destul de migălos, dar interesant.

DSCN2256DSCN2253

In RSS Moldovvenească in perioada anilor 1950-1960 au fost construite 17 hidrocentrale, una din care a fost construita pe râul Răut in satul Piatra. La constructia ei au fost implicati locuitorii satului, dar in mare parte au fost persoane din detenție de la închisoarea din preajmă.
In anul 1964, dupa ce a fost data in expluatare termocentrala de la Cuciurgan, aceste 17 hidroicentrale mici au fost abandonate, ca nerentabile.
Tin minte, pe cind eram eleva in clasele primare (1961-1963), profesoara Olga Alexei Sclifos ne organiza excursii la aceasta centrala. Pentru noi, picii de atinci, cât clădirea stației, atât și turbinile ne păreau uriașe, iar bazinul de apă acumulat în regiunea satului Piatra, ni se părea o mare.
Cu regret, sub ochii noștri clădirea hidrocentralei a fost distrusă, turbinile decompletate, apoi complet demontate și ne-a rămas amintire doar ceia ce vedem în fotografii.

Axenia IASIR

Publicat în Без рубрики | Lasă un comentariu

PERSONALITĂȚI MARCANTE DIN S. PIATRA: ELIZAVETA NEBURAC

Medicul Elizaveta Neburac:

M-am născut în satul Piatra, raionul Orhei. Toată viața am trăit la baștina mea. Am învățat 8 clase la Școala din satul Piatra, apoi am mers la Școala Nr.2 din Orhei, adica clasa IX-a și clasa X-a le-am făcut la Orhei. După aceasta am încercat să intru la învățătură la Școala de Medicină din Orhei, n-am fost admisă din prima dată și m-am aranjat bibliotecară la școala din sat.În această funcție am lucrat doi ani.Directorul școlii din Piatra, regretatul Macovei, dorea ca să mă fac învățătoare de matematică. Eu însă am ales din nou medicina și din nou nu am fost admisă la școala de medicină..numai după trei ani am intrat la instituția dorită, fiindcă în perioada ceea era foarte greu de nimerit la medicină, preponderent erau primiți evrei, ruși, ucraineni și mai puțin cadrele naționale. Am ales specialitatea de felcer. După ce am terminat Școala de medicină din Orhei, m-am căsătorit  și am fost repartizată în raionul Fălești, satul Frumușica. Am lucrat aproape 2 luni la spitalul de tuberculoză, iar în luna mai 1972 am născut primul copil. În situația in care eram m-am întors  în satul de baștină, Piatra. Am fost angajată la spitalul din Piatra, mai concret felcer la punctul medical din satul Pohărniceni, care era subordonat spitalului din Piatra. În această funcție  am lucrat doi ani și în între timp s-a eliberat funcția de asistent medical de fizioproceduri și m-am întors din Pohărniceni în Piatra. La spitalul din Piatra am lucrat 8 ani. Atunci spitalul era destul de mare și era compus din: ambulatoriu mare, 5 palate, 2 izolatoare și maternitatea. La maternitate erau 5 paturi, bolnavi erau mulți, fiindcă instituția deservea câteva sate: Pohărniceni, Furceni, Piatra, Bolohani și Joloboc. Medicul șef  al spitalului atunci Poedalova Galina  Andreevna o rusoaică din Orhei, iar Serghei Stepanovici  era medic stomatolog. Peste un timp, G. Poedalova a plecat  și locul de șef l-a ocupat domnul Vasilache. Ulterior  a venit doamna Cromina Galina Serafimovna, medic-pediatru și medic-șef al spitalului din Piatra. A lucrat în această funcție și regretata Veronica Alexandrovna  Leonte, o doctoriță profesionistă și bună, născută în satul Seliște, tot Orhei,  i-am fost subalternă mai mulți ani.

În perioada respectivă  era foarte problematic cu locurile pentru copii la grădiniță. În anul 1980 aveam nevoie de un loc pentru copilul meu, atunci erau comuniștii la putere și Ivan Semionovici mi-a pus condiția, dacă trec  cu serviciul la grădiniță, îmi va rezolva problema cu locul la grădiniță pentru copilul meu. După ce m-am consultat cu soțul, am acceptat și m-am transferat de la spital la  funcția de asistent medical la grădinița din satul Piatra. Aici am lucrat timp de 16 ani la un salariu și jumătate până în anul 1996, când începuse reformele au început a se închide grădinițele. Motivat din  situația nominalizată, am trecut cu lucrul din nou la spital, unde am lucrat vre-o 4 ani, apoi am ieșit la pensie pe vechime de muncă.

În anul 1998 spitalul  din Piatra a fost închis, atunci și am ieșit la pensie, iar în anul 2002, domnul Pascal m-a invitat la lucru pe post de felcer, secția tubersculoză. M-am întors din nou la spital și am lucrat până în anul 2009, dar lucram și la grădiniță pe jumătate de salariu. Lucrul a fost destul de complicat și trebuia să am o atitudine serioasă, lucram pentru conștiință nu pentru bani, munceam pentru satul meu, să-i pot ajuta pe toți, aveam chemări și noapte și zi. Am avut multe cazuri complicate, grave, operații și nașteri…prima dată am primit nașterea la o femeie din satul Bolohani.Aveam o frică, retrăiam…dar slava Domnului totul a decurs normal.

Am lucrat și la staționar, la schimb și în cabinetul de proceduri, deseori munceam și sâmbătă și duminică. În colectiv erau 8 lucrători (în ambulator), iar la staționar erau 6 lucrători și jumătate de asistent medical și sora superioară. Adică în medicină lurau 16 persoane, aveam un colectiv puternic din punct de vedere profesional și unit. Peste tot unde am lucrat, am făcut față funcției ocupate. Dorința de a face bine, de a ajuta bolnavii- acesta a fost scopul meu pentru întreaga viață. Și în prezent, când sunt la odihna binemeritată, pe ici colea, tot vine unul sau altul la o injecție sau o consultație, e greu de amintit când ultima dată am greșit diagnosticul; îmi propun bani, iar mie imi este rușine să accept.Câți săteni s-au adresat, pe toți i-am ajutat, am scăpat pe oameni de apendicită, copii cu pneumonie etc. Mulți săteni deși sunt la pensie, au în mine mai multă încredere din punct de vedere profesional, decât in cadrele medicale noi venite. Cum se spune, practica bate teoria.

Axenia Iasir: Doamnă Elizaveta, vă rog să povestiți despre mama Dvs., care a fost mulți ani primăriță, cum se spunea atunci, președintele sovietului sătesc Piatra. Povestiți-ne vă rog despre viața și activitatea mamei Dvs.

Elisaveta Neburac: Mama mea, Neburac Liuba Stepanovna ne-a crescut pe noi trei fete și un băiat, la toți ne-a dat studii, toți suntem căsătoriți. Eu sunt felcer, surorile mele au învățat contabilitatea…Am avut părinți minunați. Mama a fost primăriță mai bine de 25 de ani, i-a fost foarte greu.Când lucra în această funcție, mama venea acasă târziu, supraobosită, stoarsă…Colectarea impozitelor pe timpul cela era o mare problemă, vorbesc de perioada  anului 1949 și 1973, anul până când a fost în această funcție. Ulterior a ieșit la pensie, dar s-a aranjat socotitor la brigada de tutun, ea era o femeie harnică și vrednică, nu putea sta fără lucru. A muncit mulți ani în brigada de tutun. Fără lipsă de modestie, putem spune deschis, ea și-a dedicat viața satului Piatra. Iată șoseaua aceasta, fântâna cea veche, clubul satului- toate au fost construite sub conducerea ei. Un mare sprijin în realizarea multor obiective din sat la adus Olga Andreevna Lazo, soția lui serghei Lazo și fiica ei, Ada Sergheevna Lazo. Practic aceste două minunate femei  au susținut localitatea noastră în toate inițiativele. Toți sătenii le purtau un respect deosebit. Întotdeauna, dacă promiteau ceva, se țineau de cuvânt. Știu că a fost un caz de exemplu, se oprise construcția școlii noi, iar Elena Pantelemonovna Cebotari a scris un demers către Olga Andreevna Lazo, in care solicita intervenția ei de a termina construcția. Ea s-a adresat la conducerea de vârf a republicii și în două luni construcția școlii a fost finisata și la 1 septembrie 1966  am trecut în școală nouă.

Axenia Iasir: Spuneți-ne câteva cuvinte despre muzeul satului…

Elizaveta Neburac: Muzeul se află de mai mulți ani la reparație, motivil de ce se tărăgănează atât de mult- nu-l cunosc. Pe timpuri în sat veneau multe grupe de turiști, oameni străini…dar ăn prezent acest lucru nu se întâmplă. Redeschiderea muzeului ar fi binevenită, ar înviora viața culturală din sat.

P.S. Mi-a scăpat să vă spun, că spitalul în satul Piatra există demult. În anul 1960 acesta deja exista și activa. Până la spitalul acesta în Piatra în perioada românească a existat un ambulator medical la moș Marcu Guțu în casă. Deja în perioada sovietică tot acola a lucrat medicul Boris Treapkin.

A consemnat: Axenia IASIR

Publicat în Без рубрики | Lasă un comentariu

Grădinița ”Foișorul Vesel” din Piatra

Gradinita Piatra 6Ala Buracovschi, șefa grădiniței din s. Piatra, Orhei

Grădinița activează din anul 1984. La început erau 7 grupe, dar copii în sat erau mulți și am avut necesitatea de a mai deschide 4 grupe. Fabrica avicolă din Serbinica (mahala componentă a satului Piatra- Ax.I.) a construit 2 blocuri  pentru grădiniță, în acest fel în 1984 la 29 decembrie  s-au deschis 11 grupe.  Au fost cuprinși 250 de copii, repartizați în 11 grupe. Aveam la activ  77 de angajați ai grădniței, inclusiv și cei din concediu de maternitate. Cu regret,  la moment situația s-a schimbat- activează numai 4 grupe (2016) cu 100 de copii. Motivul nu-l cunosc, cel puțin nu este din cauza scăderii natalității. Avem 6 educatori și 4 ajutori de educatori, în total 24 de lucrători, inclusiv lucrătorii tehnici auxiliari. Ar fi necesară măcar încă o grupă, pentru a cuprinde toți copiii, ca să avem o grupă de creșă. Părinții au nevoie ca la noi să activeze o grupă pentru copiii de  doi anișori, deoarece la noi sunt primiți la grădiniță copii începând cu trei anișori. Din câte am fost informată, nu sunt resurse financiare  pentru a mai deschide o grupă.

Gradinita Piatra 3Gradinita Piatra 4

Gradinita Piatra 1

Gradinita Piatra 2

Am avut multe probleme la început, nu aveam nici canalizare, nici apă. Multe probleme ce țin de grija primăriei. Sigur că ne mai ajută părinții, lucrătorii… Probabil că observați că s-a făcut reparație în întreaga grădiniță. Ne-a sponsorizat Guvernul Republicii Moldova, Guvernul României, 300 de mii, am făcut acoperișul, pavajul, au fost amenajate 9 pavilioane, s-a făcut reparație în fiecare grupă, reparație capitală a bucătăriei, inclusiv canalizarea.

Din cauza reparației care a fost, grădinița n-a activat mai bine de patru luni. Cât privește inventarul, trebuie să recunoaștem, că nu prea avem jocuri și jucării pentru copii, dar nici materiale didactice. În majoritatea cazurilor, ne salvează fantezia educatorilor, care confecționează manual multe materiale didactice, dar și jucării. Ar fi o eroare, dacă nu ași aminti despre un părinte donator, care muncește peste hotare.Este vorba de doamna Aculina Grăjdian, care ne-a trrimis jucării și perdele, pentru sala de muzică  în sumă de opt mii de lei. Mai dă Doamne asemenea oameni cu suflet mare!

A consemnat: Axenia IASIR

Publicat în Без рубрики | Lasă un comentariu

PERSONALITĂȚI  MARCANTE DIN SATUL PIATRA, ORHEI: GHEORGHE POJAR

PERSONALITĂȚI  MARCANTE DIN SATUL PIATRA, ORHEI

DSCN2247 Gheorghe Trofim POJAR, inginer auto, ex-primar al satului Piatra

M-am născut în satul Piatra, raionul Orhei într-o familie de țărani moldoveni în anul 1949. Primele studii  le-am făcut în satul Piatra timp de 8 ani, apoi am mers la Școala Profesională din Cucuruzeni, Orhei, unde am primit categoria de maestru în deservirea tehnică a tractoarelor și automobilelor.

După finisarea acestei instituții de învățământ, pe care am terminat-o eminent, am lucrat un an tot aici, pe post de maestru de instrucțiuni. În anii 1968- 1970 am făcut serviciul obligator în armata sovietică. În perioada aniror 1970-1972 , revenit din armată, am lucrat din nou la Școala Profesională din Cucuruzeni.

Ulterior, la solicitarea cârmuirii colhozului ”Serghei Lazo” din satul Piatra, am revenit la baștină, unde am lucrat ca secretar al comitetului comsomolist a organizației din colhozul ”Serghei Lazo”. În anul 1975, când am fost ales Președinte al Comitetului Executiv (un fel de primar sovietic-Ax. I) al satului Piatra, aam început o activitate mai amplă pe fondalul social de dezvoltare al satului, întâlnind un șir întreg de greutăți și probleme. În legătură cu sistemul, care era atunci, vroiam să fac ceva pentru sat, în sfera socială. Cu un efort meritat, o bună parte din obiective au fost îndeplinite, altele au rămas pentru alții.

DSCN2250

 

Un succes ar putea fi considerat, deschiderea Muzeului ”Serghei Lazo”, unde a fost amenajat și un parc, a fost făcută o reparație capitală a clădirii muzeului. În anul 1977, nu din vina mea, dar a fost un caz tragic. Au murit 12 oameni, 11 copii și un matur. În satul Pohărniceni, care făcea parte din sovietul sătesc Piatra, de Paște, copiii au găsit un obuz neexploadat încă din timpul războiului II mondial, l-au pus într-o anvelopă auto, căreia i-au dat foc. A urmat o explozie, care a adus multă moarte…În urma acestui caz, am fost eliberat din funcție și am primit mustrare aspră pe linie de partid. După aceasta am lucrat inginer principal al gospodăriei agricole, unde aveam două brigăzi de tractoare și parcul auto, în total lucrători- 150 de oameni.

În anul 1990, după destrămarea colhozului, m-am încadrat în sistemul de deservire auto, care aparținea Asociației ”Auto Vaz” din orașul Tolyatti, cu reședință la Chișinău. Într-o clădire părăsită  din satul Piatra, am deschis o stație de deservire tehnică a automobilelor, la care am angajat în jurul la 50 de ani, care se ocupau cu derervirea automobilelor în sat, raion și încă câteva raioane megieșe cu Orheiul. Tot în această perioadă am lucrat la școala medie din s. Piatra, unde am predat construcția și exploatarea automobilului, tractorului și alte mașini agricole pentru elevii din clasele 10 și a 11. După finisarea acestor cursuri de doi ani, elevii primeau permise de conducere și exploatare a automobilului și tractorului. Din cei care au făcut aceste cursuri, sunt  care lucrează și azi pe această specialitate.

Practic, școala din satul Piatra  a fost unica școală pentru perioada ceia la nivel unional, care instruia în cadrul școlii de cultură generală și oferea și diplome legalizate de șofer, tractorist, motociclist și combainer. Acest succes este datorat efortului președintelui de sovhoz, domnului Samson, care a organizat condiții excelente pentru studierea respectivă. Au fost făcute investiții financiare și a fost creată o bază serioasă nu mai joasă decât una profesională. Peste 200 de copii au fost pregătiți la cursurile pe care le predam eu și încă cu un coleg pe post de maistru.

Din o parte din venitul pe care-l primeam de la Stația de Reparații Auto, am acordat un ajutor la reparația bisericii din satul Joloboc. Au mai fost incluși încă doi agenți economici – domnul Cazachevici și domnul Pojar Matei, tot răposat care s-au ocupat de acoperișul bisericii. Suportul financiar pe care l-a dat firma”Orhei- Lada- Servicii” a fost tencuită biserica din exterior, iar după aceasta s-au produs lucrările de reparație a acoperișului.

Cu criza financiară, care a fost în anul 1998 lucrările au fost stopate, din cauza veniturilor  mici, fiindcă n-am mai putut susține financiar continuarea lucrărilor. Cu toate acestea, am făcut o punte, pentru a trece din satul Joloboc spre satul Furceni. Anterior, puntea a fost din piatră, dar au fost inundații mari și a fost distrusă. Puntea actuală mobilă au făcut-o alții, noi am făcut-o pe cea de piatră.

La moment ne ocupăm cu achiziționarea automobilelor, mai mult la comandă pentru instituțiile bugetare, inclusiv și primăria din satul Piatra a cumpărat o mașină, pe care o au la dispoziție. Importăm tot la solicitare ambulanțe pentru centrele de sănătate din Chișinău, Bălți, Cahul și Unitatea Teritorială Găgăuză- mai bine de 80 de automobile sanitare, care activează și astăzi circulă și deservesc bolnavii. Din partea statului n-am avut nici o susținere și nici o mențiune, din contra, noi contribuim  la finanțarea diferitor inițiative. De exemplu, cum era te timpul cela, se sărbătorea pompos ziua de 9 mai, într-un an noi am contribuit cu suma de 2 mii dolari SUA; am acordat ajutor pentru școli.

Sunt căsătorit din 1976, cu doamna mea Zina, o femeie minunată, care m-a susținut și la bine și la greu. Avem 3 copii. Igor, fiul cel mai mare a studiat la Colegiul Auto și Universitatea de Stat, facultatea drept (penal), este șef de unitate DSI Orhei, are sub conducere 75-80 de subalterni. Fiica Olesia, a făcut Colegiul Industrial Bancar, apoi USM, activitatea bancară, cu regret n-a izbutit să se angajeze în republică, a plecat în Portugalia, este căsătorită, la moment locuiește la Bruxelles, sunt ambii angajați, am 2 nepoți de la Igor și 2 nepoți de la Olesia. Sunt bunel fericit. Andrei, fiul mai mic, a terminat Colegiul din Orhei și Universitatea Tehnică din Chișinău, facultatea calculatoare, a lucrat la o companie americană, are un băiat și o fetiță. Din cauza crizei locuitorilor de muncă și al salariilor mizerabile, a primit cetățenie română și este angajat într-o firmă prestigioasă la Bruxelles. Sunt bucuros de dânșii. Datorită politicii nechibzuite al guvernanților, din țară pleacă cei mai buni și cei mai deștepți copii…

A consemnat: Axenia IASIR

Publicat în Din istoria satului Piatra, Fotografii din Piata, Orhei, Invățământ și Educație | Lasă un comentariu

Dr. Vasile Șura despre viața și activitatea sa științifică

DSCN3409Vasile ȘURA, profesor universitar, doctor în științe fizico-matematice.

S-a născut la 1 ianuarie 1936, deși în realitate s-a născut la 31 decembrie 1935. Mama, Domnica Șura,  născută Taras, din Pohărniceni, tata Constantin Șura, originar din s. Piatra, născut în anul 1908, iar mama născută în 1910

Evenimente din viața mea, mai mult țin minte începând cu anul 1940. Îmi amintesc, că nu departe de ca casa noastră era un magazin, iar pe sforile unde lumea întinde rufe, erau atârnate șiraguri de covrigi. Nu țin minte, era chestea asta până la 28 iunie  1940 sau după, adică cu administrația română sau cea sovietică. După o ploaie ne jucam în curtea casei noastre și de odată din drum o voce a strigat ”Vasile Comunistul!”. Nici până azi n-am aflat despre cine era vorba. Poate era unul din adepții puterii sovietice? Nu știu!

În total am fost la mama 8 copii, dar doi din ei au decedat chiar după naștere. Suntem în viață 2 frați și 4 surori. Înaintea mea este Eudochia Plugaru (după soț), după mine s-a născut Elena Negruță, apoi s-a născut Daria, sau Dașa, cum îi spunem noi și Liza. Ultima a murit de micuță, dar Dașa trăiește, căsătorită, după soț este Zaiaț, cu regret soțul ei a decedat.În anul 1948 s-a născut fratele Gheorghe, iar în 1954 s-a născut sora Raisa Andrițchi.

Eu am terminat 7 clase în satul Piatra. Director era un evreu, nu i-am reținut numele. Pe atunci era sistemul, ca după fiecare clasă, elevul să susțină examen de promovare. Eram în clasa a 7-a și examen era la algebră. Eu am rezolvat repede tot, dar nu am copiat lucrarea  pe curat, am lăsat-o pe maculator, pentru al ajuta pe colegul meu să rezolve, deoarece era mai slab la acest obiect. Din cauză că nu am prezentat  lucrarea pe curat, potrivit cerințelor, am fost apreciat cu nota trei, deși problema și exercițiul erau rezolvate corect. Atunci nu era moda să te revolți, trebuia să te mulțumești cu ce este și să fii împăcat. În clasa 7 m-au fotografiat pentru panoul de onoare. Directorul era un om liniștit, omănos și cuminte. Am avut cu el un caz hazliu. Cu noi învățau și băieți din Joloboc și aveam un coleg Andrei Ciobanu. La o recreație, ștrengarii noștri se jucau cu o cutie metalică turtită, boțită. Pentru a intra în clasă, directorul trebuia să treacă prin fața lui Andrei, când acesta și-a scos căciula de pe cap, odată cu ea a căzut și conseva aia boțită cu care se jucau și respectiv a făcut o gălăgie mare. Directorul a luat acest lucru ca pe o ofensă la adresa lui și a început a cerceta cazul, cine a pus conserva pe căciula lui Andrei? Din lipsă de tact pedagogic, directorul a transformat acest caz la nivel de tragedie, deși putea să facă o glumă pe sama aceasta și să-și caute de lecție. Ne-a ținut în picioare, un interogatoriu întreg  cine și cum?!

Dar să revenim la nota 3 de la lucrarea mea. Directorul știa de capacitățile mele la matematică, a văzut lucrarea și că am rezolvat corect. M-a chemat în cancelarie și m-a pus să copii lucrarea pe curat și mi-a pus nota cinci. Astfel am terminat clasa VII cu mențiune. Am continuat studiile la Școala Pedagogică din orașul Orhei. Am fost admis fără examene, deoarece terminasem școala din Piatra cu mențiune. După 4 ani am finisat Școala Pedagogică di Orhei tot cu eminență, cum se spunea cu diplomă roșie. Și la Orhei am avut un caz interesant cu un coleg de grupă, Izea Moisei. Într-o zi după recreație, intenționat venind cu întârziere la o lecție de geografie…Profesoara era o învățătoare tinerică și frumușică. Când am intrat cu colegul, n-am observat că în spatele clasei ședea șeful de studii, Vasile Petru Pascaru și am început să ne facem de cap, față de proaspăta profesoară. Șeful de studii n-a mai putut tolera șotiile noastre și a strigat”- Ei, vî, mujiki!” Noi ne-am pierdut cu firea și am muțit.

DSCN3403

Pe urmă el a venit și ne-a luat din clasă, noi aveam nota 3 la caligrafie la doamna Eleonora Romanescu, l-a chemat pe Eugen Mitrofan Chiriță și ne-a dictat din nou lucrarea la caligrafie pe are am scris-o și ne-a pus și la caligrafie  nota cinci. Astfel am terminat Școala Pedagogică din Orhei cu mențiune.

După aceasta  am mers direct la Institutul Pedagogic ”Ion Creangă” din Chișinău la facultatea de fizică și matematică, specialitatea ”fizică”. Am intrat în 1955 și am finisat în 1960. Încă nu terminasem institutul, când la ultimul an de studii a venit un ordin, că din lipsă de cadre, trebuie să plecăm la lucru prin școli. Mie mi sa dat dreptul de a alege în ce școală să muncesc, deoarece eram șef de grupă și eminent la învățătură. Ore numai de fizică erau numai în satul Bașcalia, nu departe de Comrat, deși am avut posibilitatea să lucrez  în raza orașului Chișinău, dar nu erau ore de ajuns numai de fizică și trebuia să predau și alte obiecte. Acolo am lucrat din septembrie 1959 până  în luna mai 1960. Trebuia să terminăm învățătura  la facultate, dar mai întâi la școala din sat unde lucram, a fost organizat anticipat examen la fizică și am primit examenul, apoi m-am întors la Institut. Am mai făcut 2 luni de cursuri, pe care nu le-am făcut la timpul cuvenit, deoarece am mers prin școli să predăm lecții.

DSCN3410

Oricum, Institutul Pedagogic l-am finisat tot cu mențiune. După studii am făcut armata sovietică. Serviciu militar obligator l-am făcut în Belorusia, mai concret orașul Bubruisk, în total 2 ani, o lună și 13 zile, adică din toamna anului 1960 până în decembrie 1962.

DSCN3405Când m-am întors din armată, am fost angajat la Academia de Științe a Moldovei, în laboratorul profesorului Rădăuțanu, pe post de tehnic- laborant. La AȘM am lucrat până în noiembrie 1965, apoi m-am angajat la Institutul Politehnic din Chișinău și practic am trecut prin toate funcțiile de la simplu la compus până am susținut teza de doctor în științe fizico- matematice. Ceva mai înainte de asta, intrasem la doctorantură, prin corespondență, la Academia de Științe. După primirea titlului științific, am lucrat toată viața la Institutul Politehnic. Aici m-am ocupat cu lucrul de laborator, metodic, didactic, organizarea olimpiadelor la fizică prin raioane, republică, iar într-un an a fost chiar și olimpiadă la fizică unional (URSS). Am fost autorul a mai multe ”indicații metodice” a lucrărilor de laborator”.

A consemnat: Axenia Iasir

Publicat în Без рубрики | Lasă un comentariu