PERSONALITĂŢILE NOASTRE: ELENA LAZO-CRUŞEVAN

ELENA LAZO 2

ELENA  LAZO- CRUŞEVAN (10.01. 1871-  13.03.1933) publicist, filantrop, orator de excepţie, femeie de o remarcabilă inteligenţă şi cultură înnăscută.

S-a născut în satul Lungeni, judeţul Iaşi în familia nobelului basarabean Ştefan Cruşevan. La vârsta de 4 ani rămâne orfană, fiind crescută şi educată de unchiul său Nicolae Leonard. Studiile gimnaziale le-a făcut la Institutul de Fete Nobile din Odessa.A urmat învăţământul la Universitatea din Varşovia  şi cea din Paris, unde a manifestat un deosebit interes faţă de medicină şi literatură.

În anul 1891 Elena Cruşevan se căsătoreşte cu Gheorghe Lazo, stabilindu-se cu traiul în gospodăria soţului din comuna Piatra, judeţul Orhei. În anul 1895 familia Lazo vinde moşia din Piatra şi se mută la Ezăreni, unde Elena Lazo avea o casă şi o moşie obţinute de la părinţi. În anul 1905, rămasă văduvă, reuşeşte să administreze moşia şi să-şi educe cei trei copii: Serghei,Boris şi Ştefan. În anul 1909 cumpără de la Vasile Gutor o vilă, situată la marginea oraşului Chişinău, alături de locul unde actualmente se află clădirea principală a Universităţii de Stat de Medicină şi Farmacie „Nicolae Testemiţeanu”.

Fiind o persoană cu viziuni progresiste, pretutindeni manifesta respect pentru oamenii nevoiaşi, continuînd  să acorde ajutor ţăranilor de la Ezăreni. În anul 1917  de recăsătoreşte cu Ştefan Luzghin , călătoreşte mult prin ţările europene. Casa Elenei Lazo era vizitată de multe personalităţi  de vază, intelectuali  şi buni prieteni. Printre ei se aflau: poeta Olga Cruşevan, poetul Nicolae Costenco, scriitorul Constantin Stere, Mitropolitul Gurie Grosu, medicul Toma Ciorbă.

Elena Lazo-Cruşevan a fost o mamă exemplară pentru copiii săi, educându-i cu mare grijă şi spirit patriotic. Este cunoscut faptul, că fiul mai mare Serghei (7.03. 1894- 05. 1920), născut în satul Piatra, judeţul Orhei a absolvit  Gimnaziul nr. 1 din Chişinău, apoi şi-a continuat studiile la Institutul Tehnologic din Sankt- Petersburg, iar din 1914, la Facultatea de Fizică a Universităţii din Moscova. În anul 1916 este mobilizat în armata ţaristă, urmează şcoala de ofiţeri. În 1917 este trimis într-un regiment militar din Krasnoiarsk. După revoluţia rusă din februarie se află într-o  avansare binemeritată la posturi de conducere în armată.  În decembrie 1919  el devine Comandantul Statului Major militar-revoluţionar din Primorie. Având idei, care nu corespundeau întru totul cu ideile lui Lenin, în luna mai 1920 el este în secret arestat, fără a se cunoaşte concret de către cine  şi care au fost circumstanţele , afirmându-se  doar că a fost „prins” de japonezi  şi ars de viu în cuptorul unei locomotive (ESM, Chişinău, vol. 4, pag. 11-12). Există şi păreri că Serghei Lazo  a fost ucis de bandele de bolşevici.

Vestea morţii tragice a fiului Serghei a făcut-o pe Elena să se ocupe mai mult  de activităţile de  binefacere. În anul 1931 ea a fost aleasă Preşedintă a Ligii Femeilor din Basarabia. Împreună cu Olga Cruşevan, Elena Alistar, militează pentru drepturile femeii în societate. Cunoscând  mai multe limbi, din 1922 ţine un curs de limbă franceză la Şcoala Eparhială de Fete din Chişinău. Publică multe lucrări în ziare şi reviste. În 1911 editează cartea „ Livada lui Gheorghe Lazo” , iar în 1916 apare lucrarea „Tratat de apicultură”.

Despre soarta feciorului mijlociu Boris, este cunoscut doar că în anul 1940  s-a refugiat în România , unde deja se afla familia lui, iar despre mezinul Ştefan, nu se cunoaşte nimic.

Elena Lazo -Cruşevan  a fost înmormântată  cu onoruri  la Cimitirul Central din Chişinău, strada Armenească. (Elena Ploşniţă. În Enciclopedia Felei din Moldova, Chişinău, Muzeum, 2000, pag. 179- 180).

SURSA: Gheorghe Baciu „Personalităţi notorii ale Neamului. 140 de destine”, Chişinău, 2018, pag. 68-70

Reclame
Publicat în Без рубрики | Lasă un comentariu

Cu aparatul fotografic prin Cimitirul Central…istorie și amintiri

Anul 2018, deși mi-a adus multe succese și bucurii, dar am avut și o pierdere irecuperabilă și nu numai pentru mine, sau locuitorii satului Piatra, Orhei, dar și pentru întreaga știință din Republica Moldova…Este vorba de moartea unui Mare savant, născut în satul Piatra, regretatul Dumitru Moldovanu, un Om cu literă mare sub toate aspectele. Am avut fericirea să-l cunosc și în anii copilăriei, tinereței și cu câteva luni înainte de deces. Acest adevărat Domn, a lăsat în urma sa nu numai un număr impunător de lucrări științifice importante, care au devenit de referință; un număr considerabil de studenți, care i-au ascultat prelegerile de la catedrele universitare, dar și amintiri plăcure, legate de viața de zi cu zi.

Îmi amintesc cu câtă bucurie a primit profesorul Dumitru Moldovanu vestea, că eu, Axenia Iasir (născută Țugui), economistă și contabil, doamnă de afaceri, m-am apucat să scriu o carte despre trecutul și prezentul satul nostru natal- Piatra din părțile Orheiului. Cum a răsfoit domnia sa manuscrisul și proiectul meu de carte, pe care l-a aprobat și mi-a mai dat un șir întreg de indicații, pentru al completa cu lucrurile pe care îmi scăpase din vedere. Se zice că omul cu cât e mai măreț, cu atât este mai modest în comunicare cu oamenii. Se potrivește de minune acest lucru cu personalitatea regretatului savant. A fost un om inteligent, un bun creștin, un patriot adevărat și excepțional de modest.

Plină de tristețe și îndurerare l-am petrecut în ultimul său drum, apoi am venit la mormântul  lui în scurt timp pentru o meditație asupra vieții. Am depus florile aduse și am căzut pe gânduri: Ce este viața? Ce rămâne după om, când deja se ridică la ceruri? Bine a spus înțeleptul, moartea nu cruță pe nimeni, și nu poți lua cu tine nimic! În memoria oamenilor rămâne ce ai dat, ce ai făcut pentru acești oameni!

Cimitirul Central al Municipiului Chișinău, este nu altceva decât ”orașul celor adormiți”. Nu mă trăgea acasă, după asemenea gânduri și am hoinărit împreună cu un prieten vechi cu care venisem printre mormintele din împrejurimi. Având la îndămână și un aparat fotografic, am făcut și câteva fotografii cu monumentele personalităților îngropate aici.

Dumnezeu să-i ierte și să-i îngrijască  sufletele lor! Cred că nimic nu este mai important în viața unui om, decât MEMORIA! Să trăim și să-i pomenim.

Axenia IASIR

20180818_112355

20180818_113649

20180818_113635

20180818_114401

20180818_114328

20180818_114642

20180818_114804

20180818_114927

20180818_115018

20180818_115053

20180818_115106

20180818_115118

20180818_115142

20180818_115249

20180818_115307

20180818_115408

20180818_115514

20180818_115527

20180818_115551

20180818_115744

20180818_115810

20180818_115819

20180818_115930

20180818_120006

20180818_120030

20180818_120047

20180818_120155

20180818_120211

20180818_120254

20180818_120320

20180818_120408

20180818_120514

20180818_120543

20180818_120557

20180818_120706

20180818_120722

20180818_120741

20180818_120814

20180818_121120

20180818_121038

20180818_121027

20180818_121232

20180818_121248

20180818_121326

Publicat în Без рубрики | Lasă un comentariu

LA MULȚI ANI FERICIȚI! FELICITĂRI!

Anul Nou

Imagine | Publicat pe de | Lasă un comentariu

DESCHIDEREA MUZEULUI ÎN OBIECTIVUL AXENIEI ȚUGUI (IASIR)

DoiUNU

Patru

SDC17830

 

 

SDC17831

opt

SDC17844

SDC17847

SDC17852

SDC17855

SDC17857

SDC17862

SDC17864

SDC17866

SDC17878

SDC17879

SDC17882

SDC17884.jpg

 

 

Publicat în Без рубрики | Lasă un comentariu

CEL MAI VECHI CONAC BOIERESC DIN BASARABIA?!

Publicat în Без рубрики | Lasă un comentariu

În comuna Piatra a fost inaugurat unul dintre cele mai vechi conace din sat

 

fatada casei muzeu lazo piatra

În comuna Piatra, din raionul Orhei, a fost inaugurat unul dintre cele mai vechi conace din sat. Casa boierească are aproximativ 160 de ani, iar reconstrucţia sa a durat mai bine de un deceniu. Potrivit istoricilor, în acest conac a locuit şi familia revolutionarului Serghei Lazo.

Construcţia conacului din comuna Piatra, raionul Orhei, a început în 1862 şi a durat aproape trei ani.

„În general, expoziţia acestui conac, este o călătorie în lumea de altădată, şi încearcă să prezintă viaţa din epoca celor care au trăit atunci, în acea perioadă”, a comunicat ghidul, Elena Poşniţa.

Conacul, unde a locuit şi familia revoluţionarului avea mai multe odăi. Cea unde îşi petrecea timpul Serghei Lazo este una dintre cele mai spaţioase şi luminoase din casă.

„Este masa la care a stat Serghei Lazo. Este masa la care a lucrat Serghei Lazo. Era un băiat foarte străduitor, muncea foarte mult. Avea acasă cabinet de chimie şi cabinet de tâmplărie, şi aici pe această masă am încercat să aducem o parte din acest cabinet”, a menționat ghidul, Elena Poşniţa.

Şi camera pentru oaspeţi a fost amenajată exact ca acum 160 de ani.

„Conacul, clădirea a suferit multe schimbări, modificări, şi pentru noi a fost foarte dificil să restabilim cât se poate exact arhitectura şi spaţiul arhitectural al acestui conac”, a afirmat directorul Muzeului Naţional de Istorie, Eugen Sava.

În perioada interbelică, conacul a servit drept cămin cultural, iar mai târziu, a fost transformat în şcoală.

„Investind în aceste conace boiereşti, în aceste conace de familii de nobili, care au existat în Republica Moldova, noi de fapt ne promovăm mai bine, atât pe exterior, cât şi punem în valoare ca aceste conace să fie vizitate de turişti străini”, a spus secretarul de stat în cadrul Ministerului Educaţiei, Andrei Chistol.

În prezent, conacul din satul Piatra este inclus în lista monumentelor arhitecturale de importanță națională.

Guţu Marina
Publicat în Без рубрики | Lasă un comentariu

Expoziția”Ambient basarabean- conacul de la Piatra- interconexiune de personalități istorice”

fatada casei muzeu lazo piatra

În ziua de 2 decembrie 2018, în satul Piatra, Orhei a avut loc inaugurarea expoziţiei permanente „Ambient basarabean – conacul de la Piatra – interconexiune de personalităţi istorice” a Conacului familiei Lazo de la Piatra, filială a Muzeului Național de Istorie a Moldovei. Expoziţia este prilejuită de încheierea lucrărilor interioare de reabilitare a Conacului familiei Lazo.

Prin piese memoriale şi tipologice în noua expoziţie este prezentată ambianţa materială şi morală a Conacului familiei Lazo cu câteva generaţii ale acestei familii de nobili, cu epoca lor, cu toată complexitatea retrăirilor, emoţiilor, faptelor, intercalată cu istoria personalităţilor – titulari ai Conacului, a oamenilor vii, cu viziunile şi ocupaţiile lor, care au fost în istoria noastră şi care şi-au adus contribuţia la dezvoltarea societăţii basarabene pe parcursul secolelor.

La deschiderea expoziţiei au participat  istorici, muzeografi, primăria satului Piatra, Orhei, elevi, studenți și oameni îndrăgostiți de istoria plaiului natal.

Vom reveni cu amănunte de la acest eveniment cultural al raionului Orhei.

Publicat în Без рубрики | Lasă un comentariu